Curios, de unde vine motivația…

Sunt oameni curioși din fire, exploratori în ale vieții, esenței lucrurilor și adevărului, atâta timp cât e posibil cel puțin. Dar cine stabilește cât e posibil? La urma urmei, fiecare își trasează o linie imaginară dincolo de care, în propria percepție, se află imposibilul. Personal, cred că acest din urmă concept e unul iluzoriu, o încercare de a ascunde ce e posibil în spatele unui paravan.

Important este ceea ce ne dorim și credem cu tărie că putem materializa. Noi înșine marcăm cu gândul propriul teritoriu al posibilului, nimeni altcineva. În timp ce pentru unii e foarte întins și nu se oprește la orizont (o altă iluzie), pentru alții e foarte limitat. Bine, dar ce oare face diferența? Un spirit liber, o minte pătrunzătoare, o inimă deschisă, o voință puternică? Probabil că toate astea și mai ales motivația aceea cu sens, ce vine din interior. Fără focul ăsta lăuntric, cum să ajungem a cuceri un vârf sau altul, un ideal sau poate un vis pe care-am tot visat să-l împlinim?

Dar de unde vine motivația, această forță motrice a acțiunilor noastre, a rezultatelor, succesului ori performanței? Steven Kotler, autor al cărții „The Art of Impossible”, între altele, spune că întâi de toate e necesar să facem distincția între factorii motivatori externi și cei interni. Pentru a atinge performanța în domeniul ce ne atrage ori a ne împlini un vis ce pare imposibil, susține acesta, avem nevoie să ne activăm motivația intrinsecă. Nici un factor de tip extern, adaugă el, nici măcar banii (dincolo de un anume nivel) nu ne pot motiva mai mult decât irezistibila chemare interioară. Întrebarea cheie cu care trebuie să începem ar fi așadar Ce este cel mai important pentru mine?, urmată de În ce măsură cred că e posibil să realizez acest lucru?.

Apoi, susține Kotler, e vorba de atenție, mai exact de un cerc virtuos al atenției – această resursă personală pentru care se duce, cum știm, o bătălie acerbă. Atenția concentrată pe ceea ce ne dorim autentic funcționează ca o pârghie ce activează motivația intrinsecă și, în consecință, cea din urmă amplifică atenția noastră și mai mult. Ne alimentează pe gratis focusul, cum spune Kotler în mod sugestiv.

Iar combustibilul de bază în materie de motivație intrinsecă este curiozitatea, subliniază el. Când suntem curioși cu adevărat despre ceva, avem tendința să acordăm atenție în mod natural acelui ceva. Să explorăm, să (ne) punem întrebări și să reflectăm, cu șanse mari de a descoperi tot mai mult. Într-adevăr, așa cum remarca Einstein, „important este să nu ne oprim din a întreba; curiozitatea are propria rațiune de a exista”.

Odată aprinsă flacăra curiozității la intersecția celor mai interesante domenii pentru noi, arată autorul „Artei Imposibilului”, ajungem astfel pe tărâmul pasiunii – al doilea factor care accelerează combustia motivației (dintre cei cinci identificați de el). A face cu pasiune ceea ce facem are un impact pozitiv nu doar asupra stării noastre de bine și a productivității de etapă, ci implică generarea de energie pentru o potențială performanță notabilă. Fapt binecunoscut de altfel în cercetarea performanței și a stării de „flow” (strâns corelate). Dar să nu uităm, în context, și ce spunea Einstein despre el însuși: „I have no special talents. I am only passionately curious.”

Mai departe, punctează Kotler, dacă atașăm propria pasiune de o cauză mai mare, ne putem identifica scopul mai înalt (al treilea factor motivator), de unde atenția se va fi concentrat și mai mult. Punct în care vom simți nevoia de libertate sau autonomie (al patrulea), care ne permite să urmărim nestingherit propriul scop. Într-un punct ca acesta se întâmplă, în paranteză fie spus, că mulți dintre noi decid a renunța la un job sau activitate care nu ne (mai) reprezintă, care ne plictisește sau, dimpotrivă, ne enervează. În fine, liberi fiind a ne urmări scopul, ce mai rămâne de dobândit este măiestria, spune Kotler, adică abilitățile necesare pentru a împlini propriul Scop.

Poate că mulți vor găsi, ca și mine, binevenită și, nu în ultimul rând, logică secvența descrisă de Steven Kotler. Pentru aceia am scris în primul rând și dacă ai citit până la capăt înseamnă că era și pentru tine. Desigur, drumul către performanță poate părea dificil dar nu, chiar deloc, imposibil. Totul e cât de mult vrem să ajungem unde vrem și cât de mult credem că e posibil. În fond, „impossibile is nothing”, cum declara răsunător un brand cunoscut de pantofi sport. Valabil în orice domeniu, nu-i așa? Vorba lui Confucius, orice călătorie de o mie de leghe începe cu primul pas.